Consimtamantul – Viciu de consimtamant

Consimtamantul – Viciu de consimtamant

by #recuperari-asigurari

ConsimțământulConsimțământul reprezinta manifestarea de voință a unei persoane în vederea încheierii ori săvârșirii unui act juridic. Pentru a produce efecte consimțământul trebuie sa fie conștient , liber și neviciat. Manifestarea de voință poate fi exteriorizata expres sau tacit. Pentru anumite acte juridice este necesara manifestarea expresa a voinței. Consimțământul poate fi exprimat verbal, în scris sau printr-un comportament care, potrivit legii. convenției parților, practicilor statornice intre acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției  de a produce efecte juridice. In legătură cu exteriorizarea consimțământului, se mai ridica problema valorii juridice a tăcerii. Adica dacă tăcerea valorează consimțământ exteriorizat. Astfel ca răspunsul este, în principiu nu- tăcerea nu valorează consimțământ exteriorizat. Prin excepție, tăcerea valorează consimțământ în următoarele cazuri:

  • când legea prevede expres aceasta (ex: tacita relocatiune);
  • dacă părțile au atribuit expres tăcerii o anumita semnificație juridica. Ex: cazul stabilirii modalității de reînnoire a unei convenții sau de denunțare a acesteia;
  • când tăcerea are valoarea de consimțământ potrivit obiceiului sau uzurilor profesionale.

Precizări cu privire la consimțământ

Pentru a produce efecte juridice consimțământul parților trebuie sa fie serios. Adica sa fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice. Trebuie sa fie liber. Adica sa nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ și exprimat în cunoștință de cauza. Adica sa provină de la o persoana cu discernământ. 
Se mai impun următoarele precizări:
  • persoanele fizice cu capacitate de exercițiu deplina. Acestea sunt prezumate ca au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice civile;
  • cel lipsit de capacitate de exercițiu. Adica minorul cu vârsta pana în 14 ani și incapabilul sunt prezumați ca nu au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice;
  • cel cu capacitate de exercițiu restrânsa. Adica minorul cu vârsta intre 14 și 18 ani are discernământul în curs de formare.
  • Lisa discernământului la încheierea unui act juridic atrage sancțiunea nulității relative a acelui act.
Consimțământul sa nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ
 
Aceasta cerință este impusa de caracterul conștient, liber al actului juridic civil. Viciile de consimțământ sunt acele împrejurări care afectează caracterul conștient și liber al voinței de a încheia un act juridic

Eroarea – Viciu de consimțământ 

Reprezinta falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic. Aceasta falsa reprezentare este spontana, adică nu este provocata de cineva. Eroarea, ca viciu de consimțământ, poate viza:
  • natura ori obiectul actului juridic ce sa încheie. Ex: o parte crede ca încheie un contract de locațiune, iar cealaltă parte cred ca încheie un contract de vânzare;
  • identității fizice a obiectului prestației. Ex: o parte vrea sa vândă un imobil din provincie, iar cealaltă parte accepta crezând ca este vorba de un imobil situat în București;
  • calității substanțiale ale obiectului prestației ori altei împrejurări considerate esențiale de părți în absenta căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat;
  • identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absenta căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
Pentru ca falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic sa fie viciu de consimțământ, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții. :Eroarea sa fie esențială. eroarea sa fie scuzabila. elementul asupra căruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotărâtor pentru încheierea actului juridic. în cazul actelor juridice bilaterale/plurilaterale, cu titlu oneros. este necesar ca partea cocontractanta sa fi știut. ori sa fi trebuit sa știe ca elementul fals reprezentat este esențial pentru încheierea actului juridic.
 
Existenta erorii la încheierea unui act juridic atrage sancțiunea nulității relative a acestui act. Noua reglementare oferă posibilitatea adaptării contractului, evitându-se astfel anularea acestuia.

Dolul – Viciu de consimțământ 

Consimțământul este viciat prin dol atunci când. : partea s-a aflat într-o eroare provocata de manopere frauduloase ale celeilalte părți. ori când aceasta din urma a omis, în mod fraudulos, sa îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea sa i le dezvăluie. Astfel ca, dolul este o eroare provocata (și nu spontana, precum eroarea propriu-zisa). Insa nu constituie dol, simplul fapt de a profita la încheierea actului juridic civil de ignoranta sau lipsa de experiența a unei persoane. De asemenea, provocarea unei erori din simpla neglijenta, fără rea-credință, nu constituie dol. In sfârșit, nu exista dol dacă împrejurarea pretins ascunsa era cunoscuta de cealaltă parte. Pentru ca dolul sa reprezinte viciu de consimțământ trebuie îndeplinită o singura cerință. :dolul sa provină de la cealaltă parte. de la reprezentantul. prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți. sau de la un terț, însă în acest din urma caz numai atunci când cocontractantul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască existenta dolului. Existenta dolului la încheierea unui act juridic atrage sancțiunea nulității relative a acestui act. Existenta elementului material din structura dolului. (utilizarea de mijloace viclene) justifica și exercitarea unei acțiuni în răspundere civila delictuala. Așadar victima dolului are la îndemână doua acțiuni, care pot fi cumulate. Pe de o parte, o acțiune în declararea nulității relative, iar, pe de alta parte, o acțiune în repararea prejudiciului.

Violenta – Viciu de consimțământ

Este acel viciu de consimțământ ce consta în amenințarea unei persoane cu un rău de natura sa ii producă, fără drept, o temere ce o determina sa încheie un act juridic. Act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Raul cu care se amenință poate viza fie persoane, fie bunuri. In categoria persoanelor la care se referă raul ce produce temerea intra nu numai persoana victima a violentei. Dar și soțul/soția , descendenții și ascendenții acesteia, precum și orice alta persoana apropiata acesteia. Pentru a ne afla în prezenta violentei, ca viciu de consimțământ, trebuie întrunite cumulativ trei cerințe, anume: temerea insuflata sa fie determinanta pentru încheierea actului juridic; amenitatea sa fie injusta; amenințarea sa provină de la cealaltă parte contractanta sau, dacă provine de la un terț, cocontractantul cunoștea violenta săvârșită de terț. Sancțiunea ce intervine în cazul violentei este nulitatea relativa a actului juridic civil. Elementului obiectiv permite victimei și exercitarea unei acțiuni în răspundere civila delictuala. Art. 1257 C.civ. permite victimei sa opteze pentru menținerea contractului. Cu echilibrarea corespunzătoare a prestațiilor. Atunci când violenta provine de la un terț, iar cocontractantul celui amenințat nu a cunoscut și nici nu ar fi trebuit sa cunoască violenta. Partea amenințată nu mai poate solicita anularea actului juridic. Insa, are la îndemâna o acțiune în despăgubire împotriva terțului (autor al violentei) S-a decis ca nu poate fi reținută violenta, ca viciu de consimțământ în cazul contractului încheiat intre persoane juridice. Insa, nu exista vreun temei legal pentru a exclude acest viciu în cazul persoanelor juridice. Având în vedere ca legea nu face vreo distincție în funcție de victima amenințării. Persoanele juridice își exprima consimțământul tot prin intermediul unor persoane fizice.

Leziunea – Consimțământul viciat

Prin leziune se înțelege prejudiciul material suferit de una dintre parți ca urmare a încheierii unui contract. Ca regula, leziunea consta în disproporția vădită de valoare intre prestații, ce exista, în chiar momentul încheierii contractului. In cazul minorului, noțiunea de paguba primește un înțeles mai larg. Putând fi vorba atât de compararea prestațiilor din contractul respectiv, dar și de raportarea obligației asumate de minor la patrimoniul sau.
Astfel ca, pentru a ne afla în fata leziunii, ca viciu de consimțământ , trebuie sa știm următoarele: în cazul majorului (întrunirea a doua elemente).
  • disproporția de valoare intre contra-prestații;
  • profitarea de situația speciala în care se găsește cocontractantul;
In cazul minorului (întrunirea unui singur element ):
 
prejudiciul material egal cu disproporția de valoare intre contra-prestații. Astfel ca cel care invoca leziunea trebuie sa dovedească numai paguba suferita de minor. In cazul minorului poate fi invocata leziunea dacă este vorba de un act juridic care îndeplinește următoarele cerințe :
  • un act juridic de administrare. Un act de dispoziție încheiat de către minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă, singur, este lovit de nulitate relativa. Indiferent dacă ar fi sau nu lezionar pentru minor;
  • un act juridic bilateral, cu titlu oneros și comutativ;
  • sa fie încheiat de minorul intre 14 și 18 ani, fără încuviințarea ocrotitorului legal. Dacă este încheiat cu încuviințarea ocrotitorului legal, atunci el nu mai poate fi desființat. Eventual, se va angaja răspunderea ocrotitorului legal fata de minorul respectiv;
  • sa fie păgubitor pentru minor.
 
In cazul majorului poate fi invocata leziunea dacă este vorba de un act juridic care sa îndeplinește următoarele cerințe: act juridic bilateral, cu titlu oneros și comutativ; act juridic de administrare sau de dispoziție ; leziunea depășește jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestația promisa sau executata de partea lezata; disproporția de valoare trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare.
 
Existenta leziunii oferă victimei la alegere, anularea contractului sau reducerea obligațiilor sale. Aceste doua sancțiuni prevazute de C.civ, sunt alternative.