Îmbogățirea fără justa cauza

Imbogatirea fara justa cauza

by #recuperari-asigurari
Îmbogățirea fără justa cauzaÎmbogățirea fără justa cauza este faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane pe seama altei persoane. Fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic, fără sa existe o cauza justa. Din acest fapt juridic se naște un raport de obligații. In conținutul căruia se afla obligația celui care și-a sporit patrimoniul de a restitui celui insaracit valoarea cu care s-a îmbogățit. Creditorul se numește insaracit, iar debitorul îmbogățit. Acțiunea prin care se pretinde restituirea poarta numele de “actio de in rem verso“.
 

Acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justa cauza trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: 

  1. Îmbogățirea unui patrimoniu. Poate consta atât în creșterea patrimoniului, cât și în diminuarea pasivului. Un patrimoniu se poate mari atunci când primește un avantaj oarecare ce poate fi evaluat în bani.
  2. Micșorarea unui patrimoniu. Aceasta sărăcire poate consta în cheltuieli sau în prestarea unui serviciu neplătit. Un patrimoniu sărăcit atunci când suferă o pierdere oarecare ce poate fi evaluata în bani.
  3. Îmbogățirea și insaracirea corelativa sa fie lipsite de o cauza justa, un temei juridic care sa le justifice. Îmbogățirea unei persoane este justa atunci când are loc în temeiul unui act juridic. Sau al unei hotărâri judecătorești, ori a legii, al uzucapiunii, posesiei de buna-credința. Art. 1346 NCC prevede expres ca îmbogățirea este justificata când rezulta din executarea unei obligații valabile. Din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit. Dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul sau personal și exclusiv, pe riscul sau ori, după caz, cu intenția de a gratifica.
  4. Sa existe o corelație directa intre sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt. Atât sporirea, cât și micșorarea corelativa a patrimoniului sa fie efectul unei cauze unice.
  5. Îmbogățirea sa nu fie imputabila celui îmbogățit. Îmbogățitul sa fie de buna-credința. Acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justa cauza este admisibila numai dacă îmbogățitul nu se afla în culpa.
  6. Absenta oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către insaracit a pierderii suferite. Acțiunea este admisibila numai în lipsa altui mijloc de restituire. Nefiind admisibila atunci când exista posibilitatea unei acțiuni contractuale, ori pe fapt ilicit. Acțiunea nu este admisibila când s-ar urmări în realitate obținerea unei reparații pe care ar fi putut sa o obțină pe calea unei acțiuni prescrise. Art. 1348, consacra expres caracterul subsidiar al cererii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justa cauza.
  7. Îmbogățirea sa nu fie imputabila celui îmbogățit. Îmbogățitul sa fie de buna-credință. Acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justa cauza este admisibila numai dacă îmbogățitul nu se afla în culpa.

Efectele produse de îmbogățirea fără justa cauza:

Îmbogățirea fără justa cauza da naștere la un raport de obligații în temeiul căruia cel care și-a mărit patrimoniul devine debitor al obligației de restituire. Obligația exista către acela care, corelativ, și-a micșorat patrimoniul. – creditor al acestei obligații.
 
Insaracitul are dreptul sa pretindă restituirea a ceea ce reprezinta valoarea insaracitii sale. Iar îmbogățitul are dreptul de a pretinde ca restituirea la care este ținut sa nu reprezinte mai mult decât îmbogățirea. In conținutul sau art. 1345 NCC vizează inclusiv limitele restituirii întemeiate pe îmbogățirea fără justa cauza. Astfel, obligația de restituire are o dubla limita:
  1. îmbogățitul este ținut sa restituie insaracitului numai valoarea îmbogățirii sale. Chiar dacă insaracirea reclamantului este mai mare. Ex: îmbogățitul nu este ținut sa restituie fructele sau sa plătească dobânzile legale, fiind de buna-credință;
  2. insaracitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea insaracirii sale, chiar dacă foloasele îmbogățitului sunt mai mari.
Pentru a fi admisibila cererea de restituire, trebuie ca îmbogățirea sa subziste pana la data sesizării instantei de către cel insaracit. Se considera ca tot la aceeași data se evaluează îmbogățirea beneficiarului și pierderea celui insaracit. Astfel ca întinderea obligației de restituire se evaluează având în vedere ziua introducerii acțiunii de către cel insaracit
 
Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevazute de art. 1639 și următoarele. In principiu, restituirea se face în natura, iar atunci când aceasta nu mai este cu putință, restituirea se face prin echivalent.

Acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justa cauza:

Acțiunea este supusa termenului general de prescripție extinctiva de 3 ani. Termenul de prescripție începe sa curgă de la data la care insaracitul a cunoscut atât insaracirea sa lipsita de o cauza justa, cât și persoana îmbogățitului. Ori de la data când acesta trebuia sa cunoască.