Partajul - sistarea stării de coproprietate și efectele hotărârii de partaj

Partajul – sistarea stării de proprietate comuna

by #recuperari-asigurari

partajulPartajul este operațiunea juridica prin care se pune capăt unei stări de proprietate comuna. Bunul ori bunurile care formează obiectul proprietății se vor împarți în materialitatea lor intre titulari. Fiecare titular va deveni proprietar exclusiv asupra unei parți determinate din bun sau asupra anumitor bunuri. Partajul poate fi făcut prin înțelegerea parților (partajul prin buna învoială) fie ca este vorba de un partaj succesoral, de sistarea stării de coproprietate sau de împărțirea bunurilor comune ale soților ca efect al desfacerii căsătoriei. Astfel, cei interesați apelează la un partaj voluntar iar, numai în măsura neînțelegerilor se adresează instantei de judecata. Partajul judiciar poate fi cerut fără ca părțile sa fie ținute de un eventual partaj voluntar obligatoriu.

Situațiile în care partajul judiciar este obligatoriu:

Exista unele situații în care partajul judiciar este obligatoriu, părțile neputând recurge la un partaj voluntar. Astfel:

  1. când lipsește unul dintre coproprietari.
  2. dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exercițiu ori are capacitate de exercițiu restrânsa și nu exista autorizarea instantei de tutela ori, după caz, a ocrotitorului legal pentru un partaj voluntar.
  3. când partajul bunurilor dobândite de soți din regimul comunității legale est cerut, în timpul căsătoriei, de creditorii personali ai unui a dintre soți. Si când partajul este cerut de creditorii unuia dintre coproprietari.

Situațiile în care partajul judiciar nu este admisibil

Astfel, în aceste situații singura modalitate de partaj fiind cea prin buna învoială (partajul voluntar). In cazul proprietății periodice și în unele cazuri de coproprietate forțată partajul este posibil numai prin buna învoială.

Părțile în partajul judiciar

Încetarea coproprietății poate fi ceruta oricând (acțiunea de partaj fiind imprescriptibila extinctiv), cu excepția situației când partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. In ceea ce privește partajul succesoral Codul civil stabilește ca nimeni nu poate fi obligat sa rămână în indiviziune. Astfel, art. 1143 C.civ. prevede ca: “moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel“.

Cel care introduce o cerere de partaj (reclamant) trebuie sa cheme în judecata pe toți ceilalți coproprietari (pârați) sub sancțiunea nulității. Eventuala cerere reconvențională formulata de parat nu poate fi disjunsa de cererea principala, întrucât judecarea ambelor cereri se impune pentru o judecata unitara a procesului. Partajul mai poate fi cerut și de:

  • succesorii în drepturi ai titularilor dreptului de proprietate comuna;
  • creditorii personali ai titularilor dreptului de proprietate comuna;
  • creditorii succesiunii – aceștia având o situație similara cu cea creditorilor personali ai moștenitorilor;
  • către procuror, în cazurile prevazute de lege.

Instanta competenta

Competenta materiala

Competenta în prima instanta aparține judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor supuse partajului. – art. 94 pct. 1 lit. i).

Daca însa, cererea de partaj este formulata pe cale accesorie ori incidentala atunci competenta materiala va aparține instantei competente sa soluționeze cererea principala.

Competenta teritoriala

Competenta teritoriala se determina diferit în funcție de felul proprietății comune, după cum urmează:

  • In cazul partajului succesoral. Competenta teritoriala aparține instantei de la ultimul domiciliu al defunctului, chiar dacă în masa succesorala s-ar afla și un bun imobil situat în circumscripția altei instante. Daca partajul privește mai multe moșteniri deschise succesiv, cererea este de competenta exclusiva a instantei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.
  • In cazul partajării bunurilor comune ale soților în timpul căsătoriei sau după desfacerea căsătoriei. Competenta teritoriala aparține instantei de la ultimul domiciliu al paratului, dacă masa partajabila cuprinde numai bunuri mobile. Daca printr bunurile mobile exista și imobile, atunci competenta aparține instantei în a cărei circumscripție se afla situat imobilul. Când imobilul se afla în circumscripția mai multor instanta, cererea se va face la instanta domiciliului sau reședinței paratului, dacă aceasta se afla în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instantele în circumscripțiile cărora se afla imobilul.
  • In celelalte cazuri de proprietate comuna. Competenta se stabilește potrivit 107 sau art. 117 C.proc.civ., după cum printre bunurile supuse partajului se afla sau nu bunuri imobile.

Cererea de partaj

Reclamantul este obligat sa arate în cererea de partaj, pe lângă mențiunile prevazute de art. 194 C.proc.civ.,:

  1. persoanele intre care urmează a avea loc partajul;
  2. titlul pe baza căruia partajul este cerut;
  3. toate bunurile supuse partajului;
  4. valoarea bunurilor supuse partajului;
  5. locurile unde bunurile se afla și persoana care le deține sau le administrează.

Aceste elemente sunt esențiale pentru cererea de partaj, lipsa acestora atrage sancțiunea nulității cererii. Nulitatea este condiționată, în măsura în care din cauza lipsurilor cererii desfășurarea procesului ar fi extrem de dificila.

Cererea de partaj poate fi introdusa oricând, aceasta fiind imprescriptibila extinctiv. Insa, cel interesat poate opune existenta unui partaj voluntar sau, după caz, existenta uzucapiunii.

Procedura partajului

Partajul prin buna învoială în cadrul procesului

Daca părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor atunci instanta va hotărî potrivit înțelegerii lor. Partajul voluntar se poate realiza și dacă printre cei interesați se afla minori, persoane puse sub interdicție ori dispăruți. In cazul acestora din urma persoane partajul voluntar se realizează numai cu încuviințarea prealabila a instantei de tutela, a reprezentantului ori ocrotitorului legal. Partajul prin buna învoială poate privi doar anumite bunuri, situație în care instanta va da o hotărâre parțială. Dupa darea hotărârii parțiale instanta va continua procesul pentru celelalte bunuri.

Suspendarea pronunțării partajului – caz particular de suspendare facultativa

Instanta sesizata cu cererea de partaj poate suspenda pronunțarea partajului pentru cel mult un an. Aceasta măsura poate fi dispusa de instanta pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalți coproprietari. Suspendarea judecații poate fi dispusa la cererea celui interesat, însa și din oficiu, legea nu face distincție în acest sens. Daca pericolul prejudiciilor este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanta, la cerere, va reveni asupra măsurii.

Procedura partajului judiciar

Aceasta procedura parcurge, de regula, doua etape: admiterea în principiu și partajul propriu-zis.

  1. Admiterea în principiu.

Când instanta apreciază ca este necesar ca judecata sa se desfășoare în doua etape, va pronunța mai întâi o încheiere de admitere în principiu. Prin aceasta încheiere se stabilesc bunurile, calitatea de coproprietar, cota-parte, creante, datorii, etc. Prin aceasta încheiere instanta dispune și expertize pentru formarea loturilor. Încheierea de admitere în principiu se da după administrarea probelor și după dezbaterile în contradictoriu. In cazul în care au fost omise bunuri ori exista și alte coproprietari instanta va putea dispune o noua încheiere cu privire la acestea.

  1. Partajul propriu-zis

Dupa pronunțarea încheierii de admitere în principiu, instanta va soluționa partajul propriu-zis, ce se realizează prin:

  1. Partajul în natura. Aceasta modalitate presupune formarea unui număr de loturi egal cu numărul copărtașilor. Astfel fiecare copărtaș va primi un lot de bunuri proporțional cu cota sa parte din dreptul de proprietate comuna. Aceasta modalitate poate fi utilizata și în cazul în care proprietatea comuna are ca obiect un singur bun. Caz în care fiecare copărtaș primește cațe o cota parte materiala din bunul respectiv. Modalitatea partajului în natura se realizează și atunci când împărțirea bunului în materialitatea lui ar implica unele lucrări necostisitoare. Partajul in natura constituie regula in materie. Instanta nu poate recurge la o alta modalitate de împărțeală atât timp cât este posibil partajul în natura (exista consimțământul tuturor copărtașilor). Atunci când loturile nu sunt egale din punct de vedere valoric, inegalitatea se compensează prin sume de bani (sulte).
  2. Partajul prin atribuirea bunului uneia dintre parti. Aceasta modalitate intervine atunci când bunul nu este partajabil în natura ori în situația în care partajul în natura ar produce/modifica în mod păgubitor destinația economica a bunului. Astfel bunul va fi atribuit unuia dintre copărtași care urmează sa plătească celorlalți o suma de bani proporționala cu cota fiecăruia. Aceasta modalitate de împărțeală se realizează la cererea copărtașului. Instanta ii poate atribui provizoriu întregul bun, prin încheiere. Instanta va stabili și termenul în care acesta va fi obligat sa consemneze sumele ce corespund cotelor-parți cuvenite celorlalți. Daca coproprietarul consemnează sumele astfel stabilite, instanta, prin hotărâre asupra fondului ii va atribui acestuia bunul. Insa, dacă coproprietarul nu consemnează sumele de bani, instanta va putea atribui bunul altui coproprietar. Cu toate acestea, instanta va putea sa atribuie definitiv direct bunul către unul dintre coproprietari, la cererea sa.
  3. Partajul prin vânzarea bunului sau a bunurilor. Aceasta reprezinta modalitatea extrema de lichidarea a coproprietății. Se va recurge la aceasta modalitate numai în măsura în care partajul nu se poate realiza prin celelalte doua modalități. Instanta va dispune și dacă vânzarea se va face de către parți sau de către un executor judecătoresc. Daca părțile sunt de acord ca vânzarea sa se facă prin învoiala lor instanta va stabili termenul de realizare a vânzării. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, cu excepția cazului în care părțile sunt de acord cu majorarea lui. La împlinirea termenului, părțile vor prezenta instantei dovada vânzării. Instanta va dispune ca vânzarea sa fie realizata de executor atunci când una dintr parți/sau toate nu este/nu sunt de acord cu vânzarea prin buna învoiala sau dacă vânzarea prin buna învoială nu s-a realizat în termenul stabilit. Executorul judecătoresc va proceda la vânzarea bunului la licitație publica. In cazul vânzării la licitație publica a bunurilor supusa partajului se stabilesc anumite reguli speciale:

(2) executorul va fixa termenul de licitație, care nu va putea depăși 30 de zile pentru bunurile mobile și 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, și va înștiința coproprietarii despre data, ora și locul vânzării.

(3) Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare, cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.

(4) În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.

Coproprietarii pot conveni ca bunurile sa fie vândute la orice preț, sau sa nu fie vândute sub un anumit preț. Sumele din vânzarea bunului supus partajului la licitație publica vor fi consemnate la dispoziția instantei. Aceste sume urmează a fi împărțite potrivit dreptului fiecărui coproprietar, prin hotărârea finala a partajului.

In cazul în care vânzarea la licitație nu se realizează și instanta constata ca partajul nu se poate realiza prin niciuna dintre modalitățile prevazute de lege, instanta va hotărâri închiderea dosarului.

Hotărârea de partaj

Hotărârea de partaj reprezinta actul final al procedurii partajului. Hotărârea este supusa condițiilor de fond și de forma din dreptul comun. Partajul judiciar se caracterizează prin faptul ca da naștere la o judecata dubla. Paratul fiind considerat și el reclamant, putând obține condamnarea reclamantului inițial fără o prealabila cerere reconvențională. Aceasta particularitate a partajului prezintă importanta și în privința cheltuielilor de judecata. Cheltuielile de judecata sunt suportate, în principiu, de către toți copărtașii, potrivit cotei ce revine fiecăruia. Prin urmare, cheltuielile de judecata efectuate de parți în cadrul partajului vor fi, de regula, compensate.

Efectele juridice ale partajului

Fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite. Aceasta măsura se aplica numai cu începere de la data stabilita în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului. Iar în cazul partajului judiciar de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Hotărârea de partaj are efect constitutiv de drepturi. In materie imobiliara efectul constitutiv se produce numai de la data înscrierii în cartea funciara a hotărârii definitive.

Caile de atac în cazul hotărârii de partaj

Hotărârea de partaj este supusa numai apelului. Ceea ce înseamna ca hotărârea care se pronunță în apel este definitiva, nefiind supusa recursului.

In cazul partajului accesoriu sau incidental hotărârea de partaj este supusa acelorași cai de atac ca și hotărârea data cererii principale.

Titlu executoriu

Dupa rămânerea definitiva hotărârea de partaj constituie titlu executoriu. Aceasta poate fi pusa în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectiva a bunului. De asemenea, se poate pune în executarea hotărârea și atunci când instanta nu a dispus în mod expres predarea efectiva a bunului.

Executarea cu privire la predarea bunului/lor împărțite poate fi ceruta în termenul de prescripție de 10 ani. Acest termen se aplica indiferent de faptul ca obiectul partajului îl constituie bunuri mobile sau/și imobile.

Daca părțile declara în mod expres ca nu solicita predarea bunurilor hotărârea de partaj nu este susceptibila de executare silita. Astfel, în cazul în care predarea i-a fost refuzata de ceilalți coproprietari, pentru a intra în posesia bunurilor atribuite, partea interesata va trebui sa exercite acțiunea în revendicare.