Răspunderea părinților pentru fapta prejudiciabila a minorului

Răspunderea părinților pentru fapta prejudiciabila a minorului

by #recuperari-asigurari

răspunderea părințilorRăspunderea părinților pentru faptele minorilor va fi angajata pe temeiul lui art. 1.372 C.civ. Cel care în temeiul legii, al unui contract sau al unei hotărâri judecătorești are obligația de supraveghere a minorului răspunde pentru faptele acestuia. Răspunderea exista și în situația în care minorul este lipsit de discernământ, deci, nu răspunde pentru fapta proprie. Cel care este obligat la supraveghere va fi exonerat de răspundere numai dacă dovedește ca nu a putut împiedica fapta. Răspunderea părinților și al tutorilor, dovada poate fi făcută numai dacă probează ca fapta constituie urmarea altei cauze. decât modul în care părintii s-au îndeplinit îndatoririle ce decurg din exercițiul autorității părintești. Răspunderea vizează răspunderea pentru fapta minorului, cât și răspunderea pentru fapta celui pus sub interdicție.

Persoanele chemate sa răspundă

Orice persoana a cărei obligație de supraveghere este prevazuta de lege, stabilita în contract sau printr-o hotărâre judecătoreasca. Astfel, izvorul obligației diferă, poate fi prevazuta de lege, stabilita prin contract, prin hotărâre judecătoreasca.

Răspunderea părinților.

Părinților le revine obligația de supraveghere a minorilor, fata de care își exercita autoritatea părintească. Art. 493 C.civ. prevede expres ca părintii au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor. Aceasta obligație revine, fără deosebire, părinților firești și, după caz, părinților adoptați.

Răspunderea tutorilor minorului sau interzisului judecătoresc.

Tutela minorului se instituie în următoarele situații:
  • ambii părinti sunt decedați sau, după caz, necunoscuți;
  • ambii părinti sunt decăzuți din exercițiul drepturilor părintești;
  • ambilor părinti li s-a aplicat pedeapsa penala a interzicerii drepturilor părintești;
  • ambii părinți sunt puși sub interdicție judecătorească;
  • ambii părinți sunt dispăruți ori declarați morți;
  • când la încetarea adopției, instanta hotar este ca este în interesul minorului instituirea tutelei.
Tutorilor le revine obligația de a asigura supravegherea minorilor fata de care exercita tutela. Tutorele are îndatorirea de a se îngriji de minor. Tutela interzisului judecătoresc se instituie. :pentru persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale. De asemenea, se instituie tutela și în situația în care discernământul nu exista din cauza alienației ori debilitații mintale. Pot fi puși sub interdicție judecătorească și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Alte persoane cărora le revine obligația de supraveghere precum:

  • Cadrele didactice cărora le revine obligația de supraveghere. Persoanele care, în temeiul legii sau al unui contract de școlarizare ori pregătire profesionala. :au obligația de a asigura supravegherea minorilor, pe perioada în care se afla în derularea activităților respective. Ex: Educatorii, Profesorii, Maiștri, Instructorii.
  • Asistenții maternali. Care, în calitate de profesioniști își asuma printr-o convenție, misiunea de trata minorul ori interzisul.
  • Unitățile sanitare în care se afla internați bolnavii psihici puși sub interdicție.

Fundamentarea răspunderii pentru fapta minorului sau celui pus sub interdicție

Răspunderea pentru fapta minorului /celui pus sub interdicție are la baza pe nerespectarea obligației de supraveghere. Răspunderea părinților și a tutorilor se întemeiază și pe nerespectarea obligației de a asigura educarea minorului. Astfel, nu doar pe neîndeplinirea obligației de supraveghere. Răspunderea părinților subzista chiar și în cazul în care făptuitorul, lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie. Astfel, răspunderea părinților exista indiferent de împrejurarea ca minorul a avut sau nu discernământ la momentul comiterii faptei.

Condițiile răspunderii pentru fapta minorului ori a celui pus sub interdicție judecătorească

Condițiile angajării răspunderii sunt de doua feluri: condiții generale și condiții speciale.

Condițiile generale ale răspunderii

  1. Existenta faptei ilicite a minorului sau a celui pus sub interdicție;
  2. Existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu.
Răspunderea părinților pentru fapta minorului operează indiferent de orice culpa. De asemenea, răspunderea tutorilor operează indiferent de orice culpa a interzisului judecătoresc. Vinovăția autorului faptei ilicite nu reprezinta o condiție necesara pentru existenta și angajarea răspunderii. Art. 1.372 alin. 2 C.civ. prevede ca răspunderea subzista chiar dacă făptuitorul nu răspunde pentru fapta proprie, fiind lipsit de discernământ. Aceste condiții generale ale răspunderii trebuie dovedite de către victima.

Condițiile speciale ale răspunderii

  1. Autorul faptei păgubitoare sa fie un minor sau o persoana pusa sub interdicție judecătorească. Aceasta stare trebuie sa existe în momentul săvârșirii faptei prejudiciabile;
  2. Existenta obligației de supraveghere. Autorul faptei trebuie sa se afle sub supravegherea celui ținut sa răspundă.

Condițiile exoneratoare privind răspunderea părinților

Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere dacă dovedește ca nu a putut împiedica fapta prejudiciabila. In cazul părinților/tutorilor dovada se considera făcută. numai dacă ei probează ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle părintești. De asemenea, părintii nu răspund dacă dovedesc ca sunt îndeplinite cerințele răspunderii unei alte persoane. Persoana care avea obligația de supraveghere la acel moment. Răspunderea părinților nu este angajata dacă fapta a fost săvârșită de minor cât timp acesta se afla sub îndrumarea unei alte persoane.

Răspunderea părinților în cazul în care copilul are un contract de munca și săvârșește fapta ilicita pe durata îndeplinirii activităților la locul de munca

Daca minorul este parte într-un contract de munca răspunderea revine angajatorului pe temeiul lui art. 1.374 C.civ. Atunci când minorul este angajat, nicio alta persoana, în afara angajatorului, nu răspunde pentru fapta ilicita a minorului. Pe durata îndeplinirii activităților și sarcinilor primite la locul de munca, minorul se afla în grija angajatorului. Angajatorul având sarcina de a supraveghea minorul, de a-l îndruma și controla. Daca însă angajatorul are și calitatea de părinte, victima are drept de opțiune asupra temeiului răspunderii. Astfel, victima are posibilitatea de a alege intre răspunderea întemeiată pe art. 1.372 C.civ. (Răspunderea părinților pentru fapta prejudiciabila a minorului) și răspunderea întemeiată pe art. 1.373 C.civ. (Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului).

Efectele pe care le produce răspunderea părinților pentru fapta minorului (celui pus sub interdicție)

Victima faptei prejudiciabile a minorului are posibilitatea de a alege intre mai multe posibilități:
  1. Solicitarea despăgubirilor de la cel responsabil cu supravegherea minorului/persoanei puse sub interdicție. Ambii părinti vor răspunde solidar fata de victima la repararea prejudiciului. Persoana care a plătit despăgubirea are drept de regres împotriva minorului numai dacă minorul a acționat cu discernământ.
  2. Solicitarea despăgubirilor de la minor/persoana pusa sub interdicție. Insa, în aceasta situație trebuie dovedita vinovăția autorului faptei prejudiciabile.
  3. Solicitarea despagubirilor, în solidar, de la persoana obligata cu supravegherea, cât și a autorului faptei.