Renunțarea la judecata, actul de dispoziție al reclamantului

Renunțarea la judecata, actul de dispoziție al reclamantului

by #recuperari-asigurari

 

Renunțarea la judecataRenunțarea la judecata este un act de dispoziție care provine de la reclamant. Având în vedere ca reclamantul este cel care declanșează litigiul, acestuia i se recunoaște dreptul de a renunța la judecata. Renunțarea la judecata nu are relevanta sub aspectul motivelor care îl determina pe reclamant sa-și manifeste astfel voința. Renunțarea la judecata poate fi totala sau parțială. Poate fi făcută oricând în cursul judecații, verbal sau prin cerere scrisa, personal sau prin mandatar cu procura speciala.

Momentul și consecințele pe care renunțarea la judecata le produce

Daca renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecata:

  1. dar înainte de primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate, nu este necesar consimțământul paratului. Insa, la cererea paratului, instanta îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecata pe care paratul le-a făcut.
  2. la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment este necesar acordul expres/tacit al celeilalte părți. Este vorba de partea împotriva căreia este formulata pretenția reclamantului. Daca paratul nu este prezent la acel termen, instanta va acorda acestuia un termen pana la care sa-și manifeste poziția procesuala. Lipsa unui răspuns pana la termenul acordat se considera acord tacit la renunțare.
  3. în apel sau în căile extraordinare de atac este necesar întotdeauna acordul celeilalte părți.

Constatarea renunțării la judecata

Instanta constata renunțarea la judecata printr-o hotărâre prin care dispune închiderea dosarului. Când renunțarea se face în apel/căile extraordinare de atac, instanta va luat act de renunțare și va dispune anularea hotărârii/lor, în tot sau în parte. Hotărârea prin care se constata renunțarea la judecata este supusa recursului, la instanta ierarhic superioara. Termenul de recurs fiind cel de drept comun. Când renunțarea are loc în fata unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitiva. Hotărârea prin care se constata renunțarea la judecata este supusa recursului, numai dacă hotărârea asupra fondului ar fi, la rândul sau, supusa apelului sau recursului. Prin urmare, hotărârea prin care se constata renunțarea la judecata de către o instanta de recurs este definitiva.

Natura juridica a renunțării la judecata

Renunțarea la judecata este un act juridic de dispoziție, unilateral, și, pe cale de consecința, irevocabil. Daca dreptul material la acțiune nu s-a prescris, reclamantul va putea introduce o noua cererea de chemare în judecata. Noua cerere a reclamantului poate avea ca obiect valorificarea aceluiași dreptu subiectiv. Renunțarea unuia intre reclamanți nu produce efecte asupra celorlalți reclamanți, care doresc continuarea judecații. Renunțarea fata de unul dintre parați nu produce niciun efect fata de ceilalți parați. Astfel, art. 407 alin. (2) C.proc.civ., prevede în mod expres ca renunțarea produce efecte numai fata de părțile în privința cărora a fost făcuta. Renunțarea reclamantului nu afectează cererile incidentale care au caracter de sine stătător.