Dreptul de superficie

Dreptul de superficie este definit de art. 693 C.civ. că fiind:. „posibilitatea de a avea sau a edifica o construcție pe terenul altuia, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosința”. Sfera de aplicare a superficiei este extinsă, prin prevederile lui art. 702 C.civ., și în cazul „plantațiilor, precum și a altor lucrări autonome cu caracter durabil”. Așadar, dreptul de superficie presupune suprapunerea a două drepturi de proprietate, aparținând la două persoane diferite. Dreptul de proprietate asupra construcției, plantației sau altei lucrări autonome ce aparține superficiarului. Precum și dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află acestea, care aparține unei alte persoane decât superficiarului. Pe lângă aceste două drepturi de proprietate mai există și un drept de folosință al superficiarului asupra terenului.

Continue reading “Dreptul de superficie” »

78 views