Tranzacția judiciara, act de dispoziție ce presupune concesii reciproce

Tranzacția judiciara, act de dispoziție ce presupune concesii reciproce

by #recuperari-asigurari

tranzacția judiciaraCodul de procedura civila reglementează tranzacția judiciara în art. 438 – 441 și se ocupa numai de tranzacția încheiata pentru stingerea procesului, cu concursul instantei de judecata. In doctrina și în practica judiciara tranzacția judiciara poarta denumirea de hotărâre de expedient. Hotărârea de expedient este un contract, ceea ce înseamnă ca trebuie sa respecte condițiile de fond și de forma pentru încheierea actelor juridice. Astfel, tranzacția judiciara poate fi atacata pentru motive procedurale. Tranzacția este un act de dispoziție, deoarece presupune concesii reciproce sau renunțări reciproce la drepturi.  Părțile trebuie sa aibă capacitate deplina de exercițiu, respectiv capacitatea de a dispune de drepturile lor. De asemenea, trebuie sa fie vorba de drepturi cu privire la care partea poate sa dispună. Tranzacția judiciara poate fi încheiată personal sau prin mandatar cu procura speciala ori cu încuviințarea prealabila.

Forma tranzacție și coparticiparea procesuala

Tranzacția încheiata numai de unii dintre participanți nu poate aduce atingere drepturilor celorlalți coparticipanți.  Iar în ceea ce privește forma tranzacției, aceasta va fi încheiată în forma scrisa, și va alcătui dispozitivul hotărâriiArt. 2272 C.civ., prevede forma scrisa ad probationem pentru contractul de tranzacție indiferent de valoarea obiectului acestuia. Așadar, tranzacția judiciara nu necesita forma solemna pentru valabilitatea sa. Eventuala forma solemna este respectata prin chiar consemnarea învoielii părților în dispozitivul hotărârii.

Momentul procesual în care părțile pot încheia tranzacția judiciara

Potrivit art. 438 C.proc.civ., părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecații, chiar fără sa fi fost citate, pentru a încheia o tranzacție judiciara. Așadar, tranzacția poate fi încheiată în orice etapa a procesului, în prima instanta sau în căile de atac, inclusiv în faza executării silite. Daca părțile se prezintă la termenul de judecata hotărârea se pronunță de instanta, în ședință. Daca părțile se înfățișează într-o alta zi, hotărârea se va da în camera de consiliu. Tranzacția făcuta de reprezentații minorilor/persoanei puse sub interdicție/dispăruților nu împiedica judecarea cauzei, dacă instanta apreciază ca aceasta nu este în interesul respectivelor persoane.

Efectele tranzacției judiciare și calea de atac

Hotărârea de expedient, pronunțată ca urmare a învoielii părților, nu are autoritate de lucru judecat. Hotărârea fiind rezultatul învoielii părților și nu a unei verificări jurisdicționale a pretențiilor deduse judecății. Hotărârea de expedient este doar forma pe care o îmbracă convenția dintre părți. Hotărârea ce consfințește tranzacția judiciara poate fi atacata, pentru motive procedurale, numai cu recurs, la instanta superioara. Hotărârea de expedient este executorie. In măsura în care una dintre părți nu-și executa obligațiile asumate, ea poate fi pusa imediat în executare. Revizuirea este, în principiu, inadmisibila, deoarece hotărârea nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii. Cu toate acestea, unele motive de revizuire ar putea fi valorificate și împotriva hotărârii de expedient.